HOOK – S-ar putea traduce cu podul, adica pumnul (foto 2) indoit in jurul incheieturii adversarului. Sunt mai multe tipuri, in functie de directia in care se trage (deep hook, high hook).
Se practica in numeroase si diferite situatii, cand incheietura este slaba sau bicepsul puternic, cand explozia trebuie imbunatatita sau in cazul in care biomecanica isi atinge in acest mod efectul maxim.
Trebuie urmarita o buna infasurare a mainii adversarului (se tine foarte bine incheietura acestuia cu degetul mic si inelar, forta fiind aplicata cu degetul mijlociu), incheietura fixata atunci cand este bine indoita si, progresiv, cu ajutorul bicepsului si a unei miscari laterale a corpului, se incearca aducerea la pad a mainii adversarului.
In general, este un stil mai lent si pe ansamblul unui concurs duce la pierderea fortei.
Deep hook se cheama trasul in momentul unei insurubari exagerate a mainilor in care forta se aplica chiar langa incheietura. In general, in conditiile unor competitori egali, castiga cel ce reuseste sa domine cu inaltimea incheieturii, adica sa-si pozitioneze centrul incheieturii deasupra centrului incheieturii oponentului. Mai trebuie precizat faptul ca exista pozitii defensive (foto 3) in care linia de forta este foarte greu de invins (in stĺnga) datorita pozitiei directe a bicepsului; sunt avantajati cei cu o forta izometrica dar nu uitati ca, dupa 12 secunde de efort maxim, muschiul isi pierde oxigenul.
Ion ONCESCU
