Push, tradus împinge, este o tehnică atât de fortă, cât si de surprindere a adversarului. Este recomandată fie exploziv la start, fie ca tehnică de finalizare într-un meci lung unde schimbarea tehnicii hook sau toproll cu push poate termina un meci rapid. Are mai multe dezavantaje, deoarece este o miscare limitată, în primul rând datorită faptului că push-ul trebuie făcut de la jumătatea mesei în terenul tău (al celui care îl aplică) (poza 1), iar dacă adversarul a apucat să tragă cu presiunea spatelui (back preasure) si bicepsul, si le are mai puternice, depărtându-ti antebratul de brat (2), face ca push-ul să fie foarte riscant, dacă nu chiar imposibil de făcut. Dacă totusi ai si un hook puternic, dar preferi pushul, poti bloca adversarul si apoi să-l întorci usor în pozitie neutră, de unde să schimbi presiunea în push. Alt dezavantaj ar fi faptul că, dacă ai pierdut startul, desi ai reusit să mentii unghiul strâns între brat si antebrat, dar ai intrat în terenul adversarului (3), push-ul devine din nou foarte greu de aplicat.
Avantajele push-ului sunt devastatoare, în primul rând că, dacă reusesti să-l faci corect si la timp, termini meciul foarte repede si, în al doilea rând, ca stil de rezervă, cum am mai spus si la început, pentru finalizarea unui meci lung.
Push-ul are două forme de executie, în mare parte date de pozitia încheieturii. Prima formă se execută prin însurubarea încheieturii adversarului, întoarsă în supinatie (cu palma în sus) cât permite mobilitatea (4); iar forma cealaltă de executie este atunci când, datorită unei forte superioare mai mari în degete si încheietură a adversarului, acesta reuseste să câstige încheietura, însă nu are fortă suficientă în brat să-ti desfacă si unghiul brat-antebrat sau presiune laterală (side pressure) să te ducă în terenul lui (5), atunci cu încheietura pumnului pierdută se concentrează forta în falangele degetelor pentru a nu scăpa mâna adversarului si se poate executa un push devastator si, de multe ori, care surprinde adversarul… iar în cazul în care pusherul ar dori strapp (să obtină legarea mâinilor) poate împinge fără să tină cu degetele (6). În încheiere, cum se poate observa si în fotografii, trebuie avut în vedere ca umărul să fie deasupra bratului iar apoi, concomitent cu această rotire, se aplică forta cu tot trenul superior si forta bratului.
Grupele musculare implicate în efort sunt tricepsul, pieptul si umărul, alături, bineînteles, de antebrat, biceps (pentru mentinerea unghiului strâns) si dorsal care protejează tot bratul pentru a nu fi tras cu back pressure. Toate trebuie încordate ca o piatră, iar miscarea făcută ca un tot unitar cu tot corpul. Atentie să nu se atingă pumnul sau degetele cu umărul, aceasta fiind sanctionată de către arbitru si meciul oprit.
Ca o opinie personală, găsesc push-ul un stil dificil de executat si îl recomand doar celor care au deja o experientă în practicarea skandenbergului si înteleg pericolele la care se expun dacă tehnica de executie nu este corectă sau se încearcă aplicarea stilului în pozitii nefavorabile… unde uneori dă întradevăr rezultate, dar este riscant!
Alexandru Marin
